Badita Florin

Gandeste-te de fiecare data cand te-a durut burta, capul si erai incapabil sa mai faci ceva.
Acea durere apasatoare te impiedica sa faci de la cel mai simplu zambet pana la cea mai complexa alegere.

Imagineaza-ti ca exista sansa ca aceea durere sa ramana permanenta, aceea trauma facand din tine un schilod pe viata, iar tot viitorul tau sa ajunga sa fie o serie de dificultatii de trecut si cele mai simple chestii, ca o plimbare pe la mare, sa fie un chin,cand caruciorul pe care incerci sa il impingi cu puterea mainilor nu o sa faca fata nisipului care o sa te traga catre el, precum tu te tragi singur in toate problemele.

Alegerea ta este una simpla, dar extrem de dificila in acelasi timp. Idei, dureri si ganduri. Si intre ele mai intervine constiinta. Atat timp cat nu esti impacat cu tine, invata-te cu faptul ca trebuie sa te schimbi foarte mult pentru a reusi aceea chestie.
Ai grija de tine!

Iar pentru a putea sa ajungi sa fii ok fata de tine, trebuie sa inveti sa nu mai zici nu, si sa poti sa zici da la orice faci. Dar ai grija sa nu faci rau altcuiva, si invatate cu faptul ca nimic nu est nesfarsit. Invata faptul ca zambetul de azi este plansul de maine, inocenta ta este gandul unuia de a te fute, doar pentru ca inca esti virgina,si poate sa te futa fara prezervativ fara sa ia vreo boala.

Si daca el are vreo boala pana acum, nu mai conteaza. Macar nu ia alta in plus. Lumea vrea sa te foloseasca, si daca nu accepti faptul ca “Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate! “ Atunci nu prea ai sanse. Stiu ca este distractiv sa nu te gandesti neaparat, dar ca scop poate vrei vrea sa observi mai mult decat ziua de azi, si nu acum ca ai 16 ani, 18 sau cati ani ai . Dar pe viitor. Macar invata sa te indoiesti de altele. Nu o sa poti sa fi impacat si fericit vreodata.

Dar macar o sa faci ceva, si o sa stii cand gresesti pentru ca asa vrei tu. Si eu fac si vreau sa fac multe chestii, fac oameni sa sufere. Dar macar inteleg. Si incerc cateodata sa ma abtin. Prefer cateodata sa nu fac unele chesti, pentru ca trec peste ideile mele care ma ajuta sa ma impac cu mine insumi si sa am o explicatie fata de tine.

O explicatie in care eu scap cu fata curata, si tu tot ajungi sa suferii. Si stiu ca asa o sa fac. Tu esti naiva sau poate faci pe naiva. Si eu stiu.si tu stii. Si undeva pe la mijloc amandoi ne complacem in ideea asta.
Tu ai un scop, vrei macar sa simti un fel de alinare, chiar daca stii ca este una falsa.
Decat sa stii ca nimeni nu te place, macar sa ai o pseudo idee de iubire, acceptare, etc. Si este ok. Decat nimic cateodata este mai bine macar ceva.

Dar invata sa observi chestiile realmente nocive. Distractia este distractie. Dar este mai bine sa fii si responsabila? Vrei mai mult sau capul tau se limiteaza la unele reflexe foarte simple.
Eu zic ca vrei mai mult.Altfel nu ai aveea aceea fata de ganditoare si ai incerca sa reflectezi la ce zic, dar in acelasi timp sa imi gasesti greseli in tiparul gandirii mele, pentru a iti gasi tie o scuza pentru ceea ce faci.

Nu te critic. Imi exprim o idee. Si tu o intelgi, sau nu. Nu prea ma intereseaza asa de mult dar daca ai invata sa te indoiesti de unele chestii, sa incerci sa te schimbi doar pentru a vedea daca este mai ok asa cum esti acum, sau poate poti mai mult.

Si daca nu crezi ca poti mai mult, nu mai citi. Opreste-te. Si continua sa faci ceea ce faci. Este ok. Avem nevoie de diversitate, uni au nevoie de oameni sa prosteasca, asa cum si eu am nevoie de alti oameni care sa ma prosteasca la randul meu. Dar macar imi dau seama. Dar incerc sa imi dau seama din toate astea ce invat in plus, si las pe cineva sa faca ceva doar pentru ca am un avantaj. Financiar, sexual , intelectual sau chiar si experienta. Nu sunt perfect si stiu ca nu o sa fiu vreodata.

Dar prin ceea ce fac ma simt mai impacat. Incerc sa ma gandesc daca vreau sa iau sfatul tau chiar sa ma schimb de tot, asa cum ai zis. Sa fiu eu acel care renunta la tot ce am avut pana acum, care stiu ca nu ma ajuta, doar pentru a deveni putin mai fals, dar in acelasi timp mai avut din unele puncte de vedere acceptabile intr-o societatii pe care o consider si pe ea falsa.

O societate care creaza si ea la randul ei monstrii, care creaza ura, care are grija ca psihologia sa fie un domeniu pofitabil, iar spitalele sa fie pline, si nu doar de babe plictisite de viata.
Politia sa aibe un scop in viata. Etc.

Ura este o afacere profitabila. Si o urasc. Si o inteleg. Si sunt frustat si ma accept. In momentele cand nu beau pentru stiu ca pot mai mult, ma gandesc la tine. Tu de ce nu faci la fel. Problemele tale poate au fost si ale mele. Poate este mai grav. Dar pana la urma multe au rezolvare.

Si daca a murit, fiind asa cum esti, nu mai ajuta cu nimic. Te esti in viata. Persoana aia nu. Si doare. Dar pana la urma ai o decizie simpla. Ma complac si imi plang de mila, ma fac ca regret, la inceput pentru ca chiar a murit, si mai tarziu pentru simplu fapt ca asa m-am obisnuit ? Posibil, si cateodata este placut. Dar distructiv.
Consider ca nimeni nu vrea cu adevarat asa ceva. Doar ca nu stie mai mult. Poate sa invete. Doar ca se complace in simplitate lucruriilor. Sa bei, sa futi, sa mori. Este o solutie buna, folosita cu succes de mine multi ani. Si am fost si fericit. Si am zambit, si am vomitat. Si inca mai vomit. Si in aceasi timp in care ma urasc pentru ca am doi ani ketaminosi, piluiti si alte cacaturi bagate de mine, in mine.

Sunt fericit pentru ca le-am facut, si pentru ca nu mai stau cu gandul cum ar fi fost daca. Stiu cum a fost, si nu regret totul. Dar vreau mai mult si stiu ca pot mai mult. Vreau si dezvoltare persoanala, vreau sa fiu cel care organizeaza ceva, nu doar cel care participa la aceea chestie, si poate sa fie vorba de orice.

Si daca voi fii mai fals, asa sa fie. Macar o sa fiu mai mult decat am fost. Prefer sa sacrific ceva pentru a putea face mai mult. Pot continua pana maine, dar nu vad scop. Poate pentru ca nu exista unu. Si daca orice am face, nu exista scop, totusi nu este mai bine sa facem ceva mai constuctiv decat sa ne futem si aceea viata care nu are scop.

Macar pentru ideea sa stim de ce nu se merita, si apoi ne intoarcem inapoi la aceea tehnica distructiva si lenta de a pregatii piesa finala. The endul de care auzim cand inca suntem niste copii inocientii, cand putem face orice si in acelasi timp nu stim sa facem nimic. Suntem cei mai fericiti atunci si din multe motive suntem cei mai nefericitii. Suntem batuti de soarta, familie, cunostiinte sau avem totul pe tava.

Si ramanem cu ideea ca orice am face tot nu este bine. Tot vrem mai mult. Si niciodata nu o sa fie bine. Sunt concepte care sunt acceptate mai usor cand prietenii ne sustim, chiar daca sunt distructive sau nu.
Regreti si in acelasi timp nu stii ce sa crezi. Atunci intrebii. Intrebii pe cine vrei in functie de ce vrei sa ti se confirme :
Intrebi profesoara daca vrei sa te critice sau colegul daca vrei sa te sustina.
Daca vrei un refuz o intrebi pe tipa care stii ca nu vrea sa o futi pe aia.
Daca vrei sa ti se zica sa o futi pe tipa aia iti intrebi prietenul cel mai bun, sau altu care stii ca zice da.
Ajungi sa faci ceea ce vrei tu, doar ca ai facut chestia aia pentru ca asa ti-a sugerat cineva. Este mai putin vina ta.

Si aberatiile pot continua. Si asa se sfarseste.

3 Responses to “Scop in viata”