<!– @page { margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>

Iubesc ca nu iubesti. Esti exact ce vreau eu sa fiu, ce sunt dar nu pot. De ce tot incerc sa schimb cea ce sunt. Acel pericol de care ma sperii va disparea ? O sa fie vreodata ca mine. Doar ideea ca nu vine acum ma ajuta. Ajutor. Unde e mentorul vieti pe care trebuie fiecare sa il intalnim. Astept prin paturi straine sa aflu raspunsul. Astept degeaba intre numere, cand de fiecare data prefer sa traiesc clipa, fara sa o stric vorbind, gandind, schimband sensul “relatiei” noastre. Fiecare ne stim rolul, si dorintele ne sunt suprimate de realitate.Am obosit si vreau sa fiu ferecat in lanturi de dorinta infinitului in care existi tu ca singura sursa de viata,comfortul meu deplin,comfortul in care cautarea sfarseste si ma declar ucis.Ucis de vreme,ucis de schimbare,dar ucis de siguranta ca nimic nu se schimba pana la urma,pentru

ca pana la urma simt ca am gasit esenta care ma defineste,care ma umple si ma goleste intro vesnica nebunie a neintelesului sentiment de iubire…de Tot.

One Response to “Iubesc ca nu iubesti”

Leave a Reply