Badita Florin

<!– @page { margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>

A fost special. Momentul. Locatia. Vreau sa te mai vad, dar nu ma mai chema pe undeva. Nu am cum sa vin. Te respect, nu vreau sa se strice. Te refuz, imi place amintirea. Esti speciala. Am zambit cu adevarat, neconditionat si motivat doar de prezenta ta. Te-am iubit ? Cum ? Abia te stiam, esti doar 5 zile de vama, esti trecutul. Lasam asa ? Nu am cum sa iti zic, da-ti seama singura. Nu rog, dar te rog, da-ti seama. De ce sa stricam, tu vrei copii, varsta ta bilogica o cere. Eu te vreau doar pe tine. Ce putem face impreuna. Schimbam lumea. Lumea noastra. Merita ? Vreau sa cred . Nu vreau sa aflu.

Cred in aceasta amagire profunda,sa aflu adevarul ar ucide tot avantul care ma duce spre tine fara cuvinte,fara regrete,fara grai,doar pura inconstienta.Te iubesc,sa fie doar un moment oare in care imi

trag suflarea pentru ca neg aceasta realitate in care raspunsul tau categoric m-ar face sa golesc aceasta lume? Cat as vrea sa ma atingi,sa ajungi la mine fara sa iti cer,fara sa vezi cat suspin..si daca am curajul

sa stric aceasta poezie nu va fi sfarsitul maine,sau poate un inceput pe care nu il cunosti si in care tie teama sa crezi chiar tu?dar de ce nu..lasa-ma,sa crezi si tu..

2 Responses to “5 zile din Vama Veche”